Ce viata…!

Posted by: mihaelasabina on: February 20, 2009

• In: Mihaela (De-ale dînsei)
• Comment!

      Nu am simtit niciodata ca ignoranta doare atit de mult, ca respingerea poate provoca lacrimi, ca a evita o persoana inseamna suferinta indirecta sau ca o vorba poate provoca rani ce lasa urme. 

Am totul, dar in acelasi timp nu am nimic. O viata ce ma ridica in inaltul paradis, dar cu pretul din abisul iadului. O viata ce e ca un lucru obisnuit inchiriat pe un anumit timp doar ca diferenta este un suflet de om. Suflet ce nu poate suporta atita umilinta, suflet ce plinge fara lacrimi, ce zvicneste de durere si striga pentru a evada.

Prizoniera tristetii si a suferintei, zimbet ce se arata doar ca un drog al impartasirii unui altuia. Suris ce ascunde mii de lacrimi si lacrima ce se pierde adinc intr`o vorba. Totul e sumbru, totul capata o nuanta cenusie si culorile se fac nevazute. Devin o usa inchisa, fara cheie pentru a patrunde in interior… In aceasta viata nu am loc, sunt hoinara in propria`mi viata… Sunt pentru a iubi, dar nu si pentru a fi iubita, pentru a darui, dar nu si pentru a primi ceva inapoi, macar un pic…

Dorintele`mi sunt deja risipite si nu mai incearca a spera la implinire, iar lacrima, gustul ei… e dulce… lacrima nu e amara… e un cristal ce paraseste durerea, ce vrea sa scape de tot ce se ascunde intr`o inima sfisiata, intr`o fiinta in care viata se stinge facindu`se scrum.